In caz ca va intrebati ce mai facem…

…iata ce va pregatim, maine, 8 martie, la libraria Humanitas Kretzulescu. Ma rog, pregatim mai ales publicului feminin, e adevarat Aici aveti afisul facut de Cristina Topolski pentru acest eveniment. Va asteptam!

Tags: 8 martie

Wikileaks lovește în Aeroport!

Formația noastră este cea mai recentă victimă a site-ului Wikileaks. Acolo a apărut acum câteva minute un document care pare să redea conținutul unui e-mail trimis de Alex celorlalți membri ai trupei. Redăm mai jos documentul, precizând că nici noi, nici ministerul de externe american nu putem confirma deocamdată dacă acesta este adevărat sau fals.

Citiți aici:

“1 februarie 2011, 12:56

From: Alex

Recipients: Luca, Cristian, Ștefan

Subject: Re: Guys

Vorbit cu unii, alții dintre voi. Decis:

Repetăm mâine (miercuri) la mine. Cristi ne-a zis mai demult că are tango și nu poate decât de pe la 20.45-21.00, deci zic să ne întâlnim la mine după opt, noi ceilalți. La 22.30 vă dau afară, ca să ajungeți în stare bună acasă.

Joi dimineață ne vedem la 8.00 la TVR. Cumva, ceva, ne prefacem că cântăm. Seara ne putem întâlni la mine la 19.00. Posibil ca eu să întârzii, dar nu mai mult de jumătate de oră. Oricum, probabil că nu voi întârzia. La 22.30 vă dau din nou afară.

Vineri repetăm iarăși. Fie la mine, fie la sală – asta putem decide în funcție de cum ies repetițiile de miercuri și joi. Nu cred că o să ne fie greu să găsim o sală pe la 14h, ar trebui să fie toate goale la ora aia. După care mergem acasă și ne culcăm, nu mai târziu de 22.40.

Sâmbătă dimineață plecăm la Cluj cu Alin. El va conduce, noi vom sta care lângă el, care în spate. Dacă plecăm pe la 8-9 (o să revorbesc cu el) ar trebui să fie ok, după calculele lui facem șase ore, la care mai adăugăm una, de precauție. La Cluj avem sound check-ul la 19.00, înainte de asta putem să dormim vreo două ore în apartamentul care ne va sta la dispoziție. Concertul va fi la 22.00, deci 23.00.

Duminică la o oră oarecare vom pleca înapoi către București, mai bogați din toate punctele de vedere.”

Controlăm.

Avem aşadar un afiş:

Din care ce aflăm? Păi, noi nu aflăm nimic, că ştim deja ce scrie pe el. Iar voi aflaţi că vom cânta pe 11 februarie în Control, în deschidere la Take It Easy Hospital. Ceea ce scrie şi în comunicatul de presă, dar mai pe larg:

Formatia Aeroport va canta in deschiderea concertului Take It Easy Hospital

Vineri, 11 februarie, ora 21, clubul Control: formatia Aeroport va deschide concertul trupei iraniene Take It Easy Hospital.

Aeroport exista din aprilie 2010 si are patru membri: Alex Tocilescu, chitara si voce, Luca Dinulescu, bass, clape, chitara si voce, Cristian Vararu, tobe si clape si Stefan Ciuca, chitara, bass si tobe. In noiembrie 2010, prima prima lor inregistrare, piesa “Simona Ionescu”, a intrat in playlistul Radio Guerilla, pentru ca mai tarziu sa ajunga pe primul loc in topul aceluiasi radio.

Intre timp, cei patru au concertat in cluburi ca Underworld, Laptarie, Elephant Club sau Tralala in Bucuresti, Daos Club din Timisoara sau La Soni in Vama Veche. Pe 11 februarie, ei vor fi prezenti in clubul Control, unde vor canta in deschiderea formatiei iraniene Take It Easy Hospital.

Mai multe despre Aeroport aici:

http://www.myspace.com/aeroportband

Trupa Take It Easy Hospital a devenit cunoscuta datorita aparitiei in filmul No One Knows About Persian Cats, regizat de Bahman Ghobadi, care are drept subiect scena underground din Iran. In 2009, filmul a castigat un premiu special la Cannes. Datorita presiunilor politice declansate de succesul filmului, membrii formatiei au cerut azil politic in Marea Britanie.

Concertul Aeroport si Take It Easy Hospital va avea loc pe 11 februarie, ora 21, in clubul Control. Biletele costa 30 de lei si pot fi cumparate la intrare, in seara evenimentului.

Mai multe despre concert aici:

http://www.facebook.com/?ref=logo#!/event.php?eid=131743500217408

Dialectica Aeroport, via Timisoara.

Luca:

Acuma, citind titlul asta e foarte posibil sa trebuiasca sa fiu internat. Cine a mai auzit cuvinte ca “dialectica” si “trupa de indie” in aceeasi propozitie. Nimeni. Dar pentru ca acest fenomen tripartit functioneaza inca in jurul nostru si mai ales pentru ca stim, unii dintre noi, forma aberanta in care s-a materializat (sic!) in Romania, as vrea sa-i dau curs. Mai ales pana nu vine 2012 si imbina frumos aceste fenomene fizice in, nu-i asa, centura energetica care va inconjura pamantul ca o curea chinezeasca de Calvin Klein. Sau ca o centura neagra de Brus Li.

Hai c-am luat-o razna, ca de obicei. Prin urmare, teza Aeroport este Alex, cu muzica preponderent indie si pe alocuri punk. Antiteza as fi eu, care de vreo 5 ani am trecut cam pe tot ce inseamna sub-genuri de electronica. Nicio legatura la prima vedere, mai ales ca eu ascult la fel de usor si Pat Metheny sau, sa zicem, Slayer, amestec care laolalta cu pasta artificioasa a muzicii electronice il face de multe ori pe Alex sa scrasneasca aprig din dinti. La fel si pe mine cand el, de exemplu, strecoara in playerul lui Radiohead sau Pixies, trupe pentru care n-am avut organ niciodata.

Chiar si asa, insa, functionam de 10 concerte in virtutea prieteniei noastre stravechi, care e mai presus de Thom Yorke sau Les Claypool (stiu, e de la Primus, si e foarte bun). Si cu toate astea, in ultima vreme am fost din ce in ce mai ingrijorati sa vedem ca muzicile pe care le ascultam nu au mai nimic in comun. Pentru ca Lusine nu merge cu Radiohead. Fresh Moods, iarasi, nu vine bine dupa Pixies. Si ne-am tot intrebat noi asa care-ar putea fi forta sintetica in stare sa lege doi oameni ca noi, cand, hop! – am descoperit-o intr-una din serile trecute.

Eram la Timisoara si dadeam sa ne culcam obositi dupa concert, cand urechea mea fina a prins in sfarsit (de ce atunci?) o muzica curgatoare propusa de Cristi. Calculatorul nu era al lui, dar nu mai conta, muzica era din fericire universala. Stand eu si cugetand asa, mi-am dat seama ca era Tortoise, nume de care mai auzisem dar spre care nu manifestasem din pacate suficienta aplecare. Si totusi, pe masura ce piesele curgeau, devenea evident ca tot ce faceau oamenii astia era bine, poate prea bine. E-adevarat ca spre 5 dimineata m-am dus si i-am inchis muzica cu ura, dar asta numai pentru ca eram foarte obosit. Mi-am propus totusi sa-i mai acord atentie, si inca multa.

Si este exact ce-am facut de cand ne-am intors, am sucit trupa asta pe toate partile si mi-am dat seama ca este exact veriga lipsa dintre mine si Alex. Asa-zisul post-rock in care se inscrie Tortoise este calea ideala care poate lega Lusine de Radiohead, de exemplu si cred ca nu exagerez, chiar daca anumiti teoreticieni m-ar putea contrazice. Nu ma intereseaza. Eu sunt fericit ca, iata, Cristi a devenit sinteza acestui mecanism perfect dialectic numit Aeroport (si aici ma lansez pana si eu in hohote de ras )), dar nu pentru ca n-ar fi adevarat).

Chiar si asa, totusi, pentru ca sesiunile noastre de auditii impreuna s-au amanat in ultma vreme, am sa le dedic colegilor de trupa o bijuterie a downtempo-ului (desi downtempo nu cuprinde ce se intampla aici) de pe vremea cand Hefner era doar Hefner. Astazi este My My si pe buletinul lui scrie Lee Jones din UK, chiar daca omul in sine si-a facut multe veacuri pe la Berlin, acolo unde se intampla destula muzica electronica buna.

In concluzie as zice ca exista un motiv pentru care fiecare din noi asculta ce asculta si ca, na, de gustibus non masturbandum, dar asta se stie deja. Deci Hefner, cu o piesa cantata in limba extraterestra. Rauvoitorii sa nu confunde cu Hefner, trupa indie cu acelasi nume

Tags: muzici

O posibilă Simona

… Ne-a fost trimisă de Lazăr, care ne-a zis aşa:

 

“Bai baieti… substratul vostru e profund. pornind de la ideea Simonei. Am aflat de piesa asta , intr-o seara la o bere cu niste prieteni. M-a cuprins. Si m-am decis sa ii fac simonei o caricatura. si as vrea sa vo trimit.(cand o sa o fac)tin sa precizez ca nu sunt mare desenator. dar din respect pentru voi si pentru SIMONA, va voi trimite in cel mai scurt timp. Cu drag, Lazar. Bafta!”

 

Iat-o aici, cu precizarea că, desenul fiind alb-negru, nu reiese clar dacă această Simonă are ochii verzi sau nu. Oricum, mulţumim mult, şi ne bucurăm că am inspirat. Desenul e chiar cool.

 

Domnu’ administrator

Azi dimineata dadeam sa ies pe usa blocului unde locuim eu si Alex, cand ma opreste un individ cu mustata falnica.

- Oo, domnu’ Luca, zice el condescendent. V-ati mutat inapoi.

- Mhm, da, nu, poate, maine, ieri, am aruncat niste vorbe la repezeala, cum fac de obicei cand vreau sa ma sustrag dintr-o situatie neprielnica. Si totusi omul, ca la vreo 40 de ani, avea chef de vorba.

- Aha, face. Si cu muzica cum merge?

Aici am ramas blocat un pic, pentru ca mi se parea ca discutia – pe care o speram scurta – se deschide in directii nebanuite. Oare vroia sa vina la concert in Timisoara, acolo unde cantam pe 14 ianuarie, in club Daos, de la ora 10 fara 4 minute? Doar omul e din Timisoara, ar fi avut sens. Sau la o zi dupa, in Arad? Orice era posibil. Sau poate nu vroia asta, ci doar sa ma sicaneze, nemernic, cerandu-mi banii pentru fondul de rulment? Mai degraba.

Mi-am inclestat pumnul pe Winchesterul cu doua tevi pe care il tin de obicei in buzunar. Nu, glumesc, n-am niciun Winchester. I-am bagat in schimb o mana in gat si l-am intrebat:

- Ce vrei ba? Te fute grija de muzica noastra? Sincer sa fiu nu prea cred. Vrei de fapt banii de intretinere, asa e?

- A… asa e, a ingaimat el.

I-am dat drumul, scarbit. Aflasem adevarul. In fine, de fapt nu, pana si asta se petrecea tot in imaginatia mea bogata. In realitate i-am zis ca suntem super-ok cu muzica si ca daca e baiat bun sa ne dea un spatiu de la subsol sa ne facem sala de repetitii.

Dupa care m-am carat si mi-am vazut de treaba.

Moment in care mi s-a confirmat ca Administratorul este de fapt un arhetip vechi de cand lumea, bun de pus in acelasi galantar in care mai sunt Tradatorul, Mesia, Cretinul, Curva, Eroul etc. etc. etc. Ce nu stiu este daca Administratorul e de partea binelui sau a raului, urmeaza sa aflu.

Moment in care, pe masura ce scriu aceste randuri, imi dau seama ca tocmai am mutat Surorile Marx aici, ceea ce si intentionam sa fac, cel putin in ce ma priveste.

Si ma bucur.

Hai va pup, maine (astazi) intram in studio sa inregistram, luni posibil sa fim pe Radio 3 net la PR Cafe, pe 14 plecam in Banat.

A inceput bine 2011.

Tags: Administrator, bloc

Revolutie

Mi s-a spus  ca Rock-ul e o forma de revolta. Ca cei care canta rock o fac pentru ca nu le convine ceva, pentru ca vor sa schimbe ceva. Ai mei sunt rockeri, din cate imi pot da eu seama. Nu mi-au spus-o niciodata asa, de altfel nici nu am banuit macar pana nu am devenit si eu unul.

Aseara noi am cantat in Tralala si ca de obicei, ai mei au venit la concert. Isi faceau griji sa nu se simta ciudat oamenii din jur sa vada doi adulti la un concert rock, pentru ca rock-ul este in general ocupatia tineretului. (aici cu siguranta Jethro Tull i-au contrazis mai mult decat o pot face eu). Pentru mine e un lucru foarte frumos sa-i vad acolo, nu doar pentru ca imi place sa fie public numeros. Am aflat insa aseara, ca dupa fiecare concert, ca tineretului prezent i se pare la fel de frumoasa prezenta lor, “genial” fiind cuvantul cel mai des folosit.

De ce ii mentionez in postarea asta intitulata pompos revolutie? E simplu, datorita lor ma pot lauda ca fiind singurul mini-revolutionar (fara acte in regula, evident) din formatie. In iarna lui 1989 Luca si Alex erau deja scolari, iar Cristi probabil isi incepea colectia Electrecord, dezamagit de lipsa datelor de pe eticheta. Asupra mea s-a tras la revolutie, iar eu cu siguranta am dat multi pumni si multe picioare in semn de protest, intr-o vila vis-a-vis de sediul TVR, unde medici ca mama mea (in burta careia ma aflam) incercau sa ajute ranitii.

Cu acelasi spirit de protest simt ca am cantat aseara. Protestam impotriva vremii, impotriva politichiei, impotriva pedalei care-mi tot aluneca de sub picior si nu numai. Aseara m-am simtit pe scena mai bine decat m-am simtit eu vreodata. Cred ca s-a si vazut pe ici pe colo. Aseara am fost din nou mini-revolutionar, pentru prima data de cand m-am nascut. Aseara am cantat Rock.

La multi ani din partea mea si a formatiei, sa ne auzim din nou cu bine in 2011!

Stefan.