Steve Vai

9 Dec

V-am obisnuit sa scriem numai despre noi. In fine, nici n-am prea avut cand sa scriem despre altceva. O fac eu, acum.

Aseara la Polivalenta se dadea Steve Vai. Il ratasem la coliziunile anterioare cu Romania, dar acum nu mai aveam de gand sa las sa se intample asta.

Am aflat in felul asta ca Vai a aparut aseara in cadrul unui festival care exista de 4 ani si celebreaza prietenia romano-italiana, sau cam asa ceva.

In deschidere erau trei trupe si trebuie sa recunosc ca m-a uimit cat de punctuali au fost toti. Si nu numai atat, fiecare a stat pe scena cat a trebuit.

Au inceput Proconsul, o trupa care a fost laudata cum ca a scos piesa anului 2010, albumul anului nu stiu care etc. Dar sincer, in afara de vocea lui Bodo, nimic nu mi-a spus nimic. Compozitiile sunt slabe, conventionale, versuri banale si lipsite de curaj. Deci nu, asa nu.

Au continuat George Baicea Blues Band, un proiect care aseara era compus din doi oameni: George Baicea si un bassist al carui nume din pacate nu-l stiu. Amandoi, insa, erau excelenti. Cantau, as zice, un soi de fusion modern si foarte proaspat, stil dupa care prietenii din Aeroport stiu deja ca ma dau in vant. Au schimbat instrumentele intre ei, au propus compozitii foarte bune, mi-au placut.

Au urmat italienii de la Magnetofono, sau cam asa ceva, care m-au enervat cumplit. In mod evident o trupa bagata noua pe gat din pricina celebrei prietenii romano-italiene, Magnetofono n-au avut nici sare nici piper. Cantand chansonete italiene de-acum 40 de ani, ar fi putut oricand deveni interesanti, dar ceva le lipsea. Nu ma-ntrebati ce. Vocea omului cu vocea, in jurul careia se vedea clar ca fusese inchegat proiectul, era buna dar esua sa transmita emotie. Drept care m-am dus la veceu.

Dupa care, normal, a urcat Evolution Orchestra a lui Vai. 30 de oameni cu 4 (patru) seturi de percutie. Dupa care si Vai. Desi inceputul arata clar ce a insemnat si inseamna inca asupra lui influenta lui Zappa d.p.d.v. compozitional (sau Pierre Boulez daca vreti), continuarea m-a scos din amorteala. Pe “Blue Powder” am inlemnit. Cand a urmat “For the Love of God”, piesa pe care o stiu de foarte multi ani, am avut o experienta extra-corporala. Mai ales ca, nu se stie cum, omul are incredibila calitate de a canta live exact ca pe album, nicio nota in plus sau in minus. Absolut incredibil.

Una peste alta, Vai e un tip care trebuie vazut chiar si de cei care nu adora genul in mod special. Este atat de bun ca te face sa te intrebi cum e posibil sa cante in felul ala.

Luca

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: