Dialectica Aeroport, via Timisoara.

18 Jan

Luca:

Acuma, citind titlul asta e foarte posibil sa trebuiasca sa fiu internat. Cine a mai auzit cuvinte ca “dialectica” si “trupa de indie” in aceeasi propozitie. Nimeni. Dar pentru ca acest fenomen tripartit functioneaza inca in jurul nostru si mai ales pentru ca stim, unii dintre noi, forma aberanta in care s-a materializat (sic!) in Romania, as vrea sa-i dau curs. Mai ales pana nu vine 2012 si imbina frumos aceste fenomene fizice in, nu-i asa, centura energetica care va inconjura pamantul ca o curea chinezeasca de Calvin Klein. Sau ca o centura neagra de Brus Li.

Hai c-am luat-o razna, ca de obicei. Prin urmare, teza Aeroport este Alex, cu muzica preponderent indie si pe alocuri punk. Antiteza as fi eu, care de vreo 5 ani am trecut cam pe tot ce inseamna sub-genuri de electronica. Nicio legatura la prima vedere, mai ales ca eu ascult la fel de usor si Pat Metheny sau, sa zicem, Slayer, amestec care laolalta cu pasta artificioasa a muzicii electronice il face de multe ori pe Alex sa scrasneasca aprig din dinti. La fel si pe mine cand el, de exemplu, strecoara in playerul lui Radiohead sau Pixies, trupe pentru care n-am avut organ niciodata.

Chiar si asa, insa, functionam de 10 concerte in virtutea prieteniei noastre stravechi, care e mai presus de Thom Yorke sau Les Claypool (stiu, e de la Primus, si e foarte bun). Si cu toate astea, in ultima vreme am fost din ce in ce mai ingrijorati sa vedem ca muzicile pe care le ascultam nu au mai nimic in comun. Pentru ca Lusine nu merge cu Radiohead. Fresh Moods, iarasi, nu vine bine dupa Pixies. Si ne-am tot intrebat noi asa care-ar putea fi forta sintetica in stare sa lege doi oameni ca noi, cand, hop! – am descoperit-o intr-una din serile trecute.

Eram la Timisoara si dadeam sa ne culcam obositi dupa concert, cand urechea mea fina a prins in sfarsit (de ce atunci?) o muzica curgatoare propusa de Cristi. Calculatorul nu era al lui, dar nu mai conta, muzica era din fericire universala. Stand eu si cugetand asa, mi-am dat seama ca era Tortoise, nume de care mai auzisem dar spre care nu manifestasem din pacate suficienta aplecare. Si totusi, pe masura ce piesele curgeau, devenea evident ca tot ce faceau oamenii astia era bine, poate prea bine. E-adevarat ca spre 5 dimineata m-am dus si i-am inchis muzica cu ura, dar asta numai pentru ca eram foarte obosit. Mi-am propus totusi sa-i mai acord atentie, si inca multa.

Si este exact ce-am facut de cand ne-am intors, am sucit trupa asta pe toate partile si mi-am dat seama ca este exact veriga lipsa dintre mine si Alex. Asa-zisul post-rock in care se inscrie Tortoise este calea ideala care poate lega Lusine de Radiohead, de exemplu si cred ca nu exagerez, chiar daca anumiti teoreticieni m-ar putea contrazice. Nu ma intereseaza. Eu sunt fericit ca, iata, Cristi a devenit sinteza acestui mecanism perfect dialectic numit Aeroport (si aici ma lansez pana si eu in hohote de ras :))), dar nu pentru ca n-ar fi adevarat).

Chiar si asa, totusi, pentru ca sesiunile noastre de auditii impreuna s-au amanat in ultma vreme, am sa le dedic colegilor de trupa o bijuterie a downtempo-ului (desi downtempo nu cuprinde ce se intampla aici) de pe vremea cand Hefner era doar Hefner. Astazi este My My si pe buletinul lui scrie Lee Jones din UK, chiar daca omul in sine si-a facut multe veacuri pe la Berlin, acolo unde se intampla destula muzica electronica buna.

In concluzie as zice ca exista un motiv pentru care fiecare din noi asculta ce asculta si ca, na, de gustibus non masturbandum, dar asta se stie deja. Deci Hefner, cu o piesa cantata in limba extraterestra. Rauvoitorii sa nu confunde cu Hefner, trupa indie cu acelasi nume🙂

3 Responses to “Dialectica Aeroport, via Timisoara.”

  1. Ştefania January 19, 2011 at 01:41 #

    Păi e bine. Înseamnă că după găsirea acestei căi de mijloc la care au făcut reclamă cel puţin trei mari filosofi de-a lungul timpului (Aristotel, Confucius, Buddha), armonia a fost atinsă şi chiar cântă sub formă de sfere. Sau alte corpuri geometrice la alegere, sferele sunt plictisitoare.

  2. Aeroport January 19, 2011 at 15:15 #

    Pai eu mai stiu cel putin doi oameni care au facut acelasi lucru: Palarierul si Iepurele de Pasti..

  3. Ştefania January 19, 2011 at 22:59 #

    Ca să ne menţinem în registru, zic că un sofist ar putea observa că ştii cel puţin un om şi un iepure care au făcut acelaşi lucru. Dar lăsând acest amănunt evident chiţibuşar deoparte, anvergura inter-specii pare un argument pentru caracterul pozitiv al căii de mijloc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: