Un film românesc

7 Apr

Am vrut ieri să văd “Biutiful”, un film făcut de directorul Alejandro González Iñárritu al cărui “Babel” mi-a plăcut la vremea sa. După titlu ghiciți deja că nu am reușit să-l văd. În schimb, m-am trezit la o coadă formată doar din mine pentru a intra la filmul “Periferic”, realizat de Bogdan George Apetri, un regizor cu la fel de multe nume ca Iñárritu, dar despre care altceva nu știu.

Mai jos este un link cu trailer-ul filmului, dacă nu uit să-l pun. Trailer-ul conține mai multă muzică decât tot filmul în sine, în care am remarcat o singură piesa, iar aia pusă de două ori (“Cea mai frumoasă zi” a lui Alifantis).

În cinematograf erau vreo 6 persoane, din care 3 păreau să aibă peste 80 de ani. Poate e doar impresia mea, dar momentele de tensiune, dramă și sex au stârnit răsete mai mult sau mai puțin înăbușite  de la toți.

Majoritatea scenelor erau filmate cu o singură cameră imobilă, făcându-mă să cred că pe langă muzicieni, nu au avut bani nici de cameramani. În altă scenă se poate vedea clar cum tremură camera montată pe o mașină când frânează în spatele mașinii din imagine. De altfel, tremuratul camerelor, atunci când se chiar mișcau, era singurul lucru care mă ținea treaz (și compania, de fapt).

Desi “Periferic” pornește de la o idee interesantă (chit că îmi aducea aminte de “25th hour” a lui Spike Lee – un film chiar bun), fiecare replică, fiecare scenă era incredibil de plictisitoare. Înțeleg ideea de realism, dar mersul la cumpărături (mai are si soundtrack in magazine) este de regulă mult mai antrenant decât părea să fie fugitul din țară.

Sfârșitul filmului se dorește misterios. Îi lasă pe cei 6 oameni din sală să completeze singuri ce s-a ales de personaje (apropo de realism, câte Matilde cunoașteți?) sau măcar așa vrea. Dar chiar dacă mi-ar păsa de Matilda și copilul ei după cele 87 de minute, chiar dacă sfârșitul nu ar veni forțat – aveam impresia că după ce-au filmat prima jumătate a filmului și-au dat seama că nu au final și s-au oprit (poate vor un “Periferic 2 – Ilfov”) – finalul este parcă scos dintr-un eseu de clasa a opta: Matilda stă și se uită la mare sprijinită de o balustradă… se aud pescăruși.

Cu asta vă și las… ma duc să mă uit de pe balcon la o baltă… se aud ciori.

Ștefan

http://www.youtube.com/watch?v=sHV5lGaspho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: