Karlax si cu Giacometti

8 Apr

28 martie 2011, vreo 8 seara. Locatia: Amsterdam, tara cu lalele, diguitori si morarese. Proaspat coborat din avion sunt luat de mana de amicul meu Andrei si dus la Pakhuis de Zwijger, unul din centrele locale de inovatie in arta. Evenimentul este Musiclab #6, pe care de-abia astept sa-l vad pentru ca aud ca e locul unde diversi nebuni aduc instrumente inventate de ei.

Intr-adevar, spectacolul este uluitor. Primul vine Kasper van Hoek, un tip tanar care a nascocit ceva ce nu se poate defini. Sunt cumva niste placi de lemn cu diverse manipulatoare de sunet, antene, cabluri si fiare, la care el canta cu un arcus. Arata ca un instrument antic din secolul XXV. Altceva absolut tulburator facut de el, aici.

Dupa care vine pauza, iar eu ma conversez cu unul din raperii locali, un tip de vreo 45 de ani care a bagat in el probabil toata heroina din lume. Asa se explica, probabil, ca are 1.90 si vreo trei kile. Il intreb prin urmare cum e cu rapul prin Olanda, la care el nemultumit imi raspunde ca reducerile de fonduri in cultura sunt drastice. Dupa care continua, spunandu-mi ca Olanda e un cacat, pentru ca extrema dreapta vine ince-incet la putere si un nene gen Jirinovsky vrea sa extermine tot. Ii raspund ca ma doare-n cur si daca vrea sa asculte Aeroport.

Se reia evenimentul si implicit, manifestarea asteptata de mine. Pentru ca s-ar putea spune ca (si) de asta sunt aici.

Se prezinta, asadar, Remi Dury, un francez ca la vreo 50 de ani, cu cea mai fidela copie a ceea ce probabil ca a fost candva o privire napoleoniana. Mai lipseste sa-si tina mana in surtuc.

Indiferent de asta, insa, omul e o somitate a conservatorului din Paris, iar inventia pe care ne-o va arata e unul din cel mai tari instrumente create vreodata. Karlax, copilul lui, este un soi de teava cu sistem giroscopic si senzori de miscare, clape create pe sistemul fagotului, care preiau (wireless!!!) cam orice sunete din computer, inclusiv loop-uri  de tobe si sunete de synth, asta ca sa nu mai spun ca toata aceasta nebunie muzicala este in acelasi timp si un controller video.

Dar o prezentare mai spectaculoasa a lui Karlax aveti aici. Cuvintele sunt sarmane sa descrie scula lui Dury, mai ales cand o vezi in fata ochilor.

P.S. – Da, stiu, si mie mi-a placut. Singura problema e pretul: 4000 de euro. Dar la banii lu’ Gabriel Cotabita ce conteaza, nu?, doar muzica romaneasca are nevoie de combinatia asta de fortze.

P.S. 2 – In Amsterdam fiind, i-am contactat pe cei de la Sambata Sonora, in speranta ca acest Remi Dury s-ar dovedi o prezenta placuta si pentru iubitorii de muzica experimentala din Romania. N-am primit insa niciun raspuns, asa ca mai incerc o data prin intermediul acestui blog. HELLLOO-OOOO, SAMBATA SONORAAA??? NE AUDE CINEVA ACOLO?? HE-LOO-OOO!!

Nimic. Atunci:

P.S. 3 – Motivul pentru care Aeroport este cea mai buna trupa din Romania este faptul ca isi clateste sufletul si privirile cu niscai arta pe unde poate, dar si ca intelege de ce Giacometti este cel mai baban sculptor care a umblat vreodata pe suprafata pamantului. Pentru detalii privind acest subiect, insa, aveti mailul meu personal.

Luca

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: